Ce e Rosarium?
Rosarium nu este pentru toată lumea. Nu este un jurnal, sau o confesiune. E un loc unde amintirile se desprind, fără filtru, fără cronologie, fără menajamente. Uneori crude, alteori lipsite de sens, alteori doar un pretext pentru memoria plăcerii. Nu le pot controla, nu le pot lăsa să moară.
Sunt un bărbat trecut de 50 de ani, din România. Am trăit din plin dezordinea amoroasă din Bucureștiul anilor 2000, nopțile fără somn, diminețile fără întrebări, femeile care veneau și plecau ca niște anotimpuri ratate. Acum îmi amintesc, dar fără nostalgie, fără regrete. Rămâne aici, în insectar, gustul dulce-amar al celui care a fost acolo, atunci.
Rosarium. Ce rămâne după ce trece furia? După ce emoțiile s-au așezat, după ce ai ars tot ce putea fi ars și încă mai cauți jarul prin cenușă? Poate nimic. Poate doar un parfum care îți taie genunchii pe stradă, o cafea care deschide o rană veche, o privire care te trage brusc într-un timp în care credeai că ai fost viu. Memoria e un animal ciudat. Te lasă în pace ani întregi, apoi te sfâșie fără avertisment.
Și nu, Rosarium nu e despre sex. E despre urmele lăsate de oameni pe piele, în carne, în minte. Despre ce ai atins și ce ți-a scăpat printre degete. Despre zile care sfâșie și nopți fără regrete. Erotismul e doar limbajul cel mai onest, uneori singurul posibil, pentru mine.
Dacă ai 5 minute libere - o pauză de cafea, un tramvai de așteptat, o noapte prea lungă - poți citi. Poți pleca. Poți reveni. Oricum, poveștile astea își vor găsi drumul spre tine.
Abonează-te – primești fiecare poveste direct, fără filtre.
Arhiva – nimic nu se uită. Totul rămâne.
What is Rosarium?
I’m a man past 50, from Romania. I lived through the reckless disorder of Bucharest’s love affairs in the 2000s—the sleepless nights, the mornings without questions, the women who came and went like misplaced seasons. Now I remember, but without nostalgia, without regret. What remains is pinned here, in an insectarium, the bittersweet taste of someone who was there, then.
Rosarium, or what’s left after the fury fades. After the emotions settle, after you’ve burned everything there was to burn and still sift through the ashes for embers. Maybe nothing. Maybe just a scent that takes your knees out on the street, a coffee that rips open an old wound, a gaze that yanks you back to a time when you thought you were alive.Memory is a strange animal. It leaves you alone for years, then tears you apart without warning.
And no, Rosarium isn’t about sex. It’s about the traces people leave on skin, in flesh, in the mind. About what you’ve touched and what slipped through your fingers. About days that cut deep and nights without regrets. Eroticism is just the most honest language, sometimes the only one I have.
If you have five spare minutes—a coffee break, a tram ride, a night that won’t end—you can read. You can leave. You can come back. Either way, these stories will find their way to you.
