Situația are însă o explicație mai puțin “bravă”Nu evit zona aia din lipsă de curaj, ci pentru că încă nu reușesc să scriu cu adevărat explicit—nu ca un artificiu, ci ca viața însăși. Pentru că viața e brutal de explicită, fără perdea, fără eufemisme. Și tocmai asta e al naibii de greu. Nu sunt încă atât de bun. Pentru mine, asta e provocarea supremă: să scriu fără să cad în pornografie, fără să alunec în grotesc sau, și mai rău, în prefăcătorie. Fiecare cuvânt e o lamă de ras, iar după colț pândește kitsch-ul.
O cititoare mi-a reproșat, pe bună dreptate, că femeile din textele mele sunt prea reziliente. Ca niște sectoare economice din UE—calculate, indestructibile, mereu pe picioare.
Și uite că mă lovește: poate că are dreptate. Poate că am lustruit ideea asta până a devenit o minciună frumoasă.
Sau poate că nu. Poate că femeile chiar sunt așa, poate că fragilitatea e doar un moft romantic. Sau poate că am orbit eu, scriind mereu ce vreau să cred.
E si complicat, si fantastic genul literar pe care îl exersati! Erotismul poate cădea usor în vulgar, într-un porn ieftin, sau, dimpotrivă, poate fi o incursiune de forta a sugestivului in explicit și invers. E o dualitate foarte profunda pe care am admirat-o în anii din urmă la Michell Houllebecq ( Platforma, Posibilitatea unei insule) sau, în adolescență, la Maupassant ( Tatăl etc). Acum gasesc plăceri literare în Rosarium, ca varsta satisfactiilor a trecut:)! Inspirație și succes sa aveti, ca simțurile literare se excita prin talent si exercitiu:)!
Geniala povestirea...stilul tau imi aduce aminte de o veche cunostinta ce scria minunat, o poti citi daca dai pe google "litere pervazive".
Multumesc!
S-o fi defectat ceva, undeva - there's a glitch in the matrix somewhere -, de receptionez o groaza de substack-uri erotico-explicite in ultima vreme.
Era in textul de mai sus loc pentru un derapaj pornografic, dar you kept it steady. Mi-a placut.
Nu e o judecata de valoare, e doar o constatare.
E o observație corectă, mulțumesc!
Situația are însă o explicație mai puțin “bravă”Nu evit zona aia din lipsă de curaj, ci pentru că încă nu reușesc să scriu cu adevărat explicit—nu ca un artificiu, ci ca viața însăși. Pentru că viața e brutal de explicită, fără perdea, fără eufemisme. Și tocmai asta e al naibii de greu. Nu sunt încă atât de bun. Pentru mine, asta e provocarea supremă: să scriu fără să cad în pornografie, fără să alunec în grotesc sau, și mai rău, în prefăcătorie. Fiecare cuvânt e o lamă de ras, iar după colț pândește kitsch-ul.
O cititoare mi-a reproșat, pe bună dreptate, că femeile din textele mele sunt prea reziliente. Ca niște sectoare economice din UE—calculate, indestructibile, mereu pe picioare.
Și uite că mă lovește: poate că are dreptate. Poate că am lustruit ideea asta până a devenit o minciună frumoasă.
Sau poate că nu. Poate că femeile chiar sunt așa, poate că fragilitatea e doar un moft romantic. Sau poate că am orbit eu, scriind mereu ce vreau să cred.
E si complicat, si fantastic genul literar pe care îl exersati! Erotismul poate cădea usor în vulgar, într-un porn ieftin, sau, dimpotrivă, poate fi o incursiune de forta a sugestivului in explicit și invers. E o dualitate foarte profunda pe care am admirat-o în anii din urmă la Michell Houllebecq ( Platforma, Posibilitatea unei insule) sau, în adolescență, la Maupassant ( Tatăl etc). Acum gasesc plăceri literare în Rosarium, ca varsta satisfactiilor a trecut:)! Inspirație și succes sa aveti, ca simțurile literare se excita prin talent si exercitiu:)!
Mulțumesc! Posibilitatea unei insule mi-a ramas infiptă in creier, poate prea tare. Ca și Henry Miller, cu totul. El fiind Regele, după mine 🙈
Mulțumesc! Am o veste bună, ești bogată! Mă poți citi gratis, tot anul :-)